Arta japoneza are la baza cateva principii bine cunoscute: simplitate, eleganta, echilibru. Necesitatea pusa inaintea excesului. Armonie si lumina. Toate acestea sunt prezente in formele traditionale, de la pictura si caligrafie la olarit, insa parca nicaieri nu le intalnim de o maniera mai concentrata si in acelasi timp mai abstracta decat in cazul aranjamentelor florale ikebana, unde toate principiile si ideile fundamentale ale culturii estetice japoneze sunt duse la desavarsire. Ikebana isi are originile in ofrandele florale aduse in templele budiste ale Japoniei secolului VI, pana in secolul XIV aparand deja primele stiluri (tatebana, rikka). Intr-o forma metaforica, elementele naturale sunt reprezentate de catre componentele aranjamentului - ramurile de pin pentru piatra, crizantemele albe pentru apa curgatoare samd. Abia secolele XV-XVI aduc, insa, perfectionarea artei si asocierea cu ceremonia ceaiului, ajungandu-se chiar ca o forma simplificata de ikebana (nageire sau chabana), bazata pe un aranjament minimal, cat mai natural, in vaze inalte, sa fie practicata ca ritual pregatitor pentru bautul ceaiului. In aceeasi perioada apare obiceiul ca multe case japoneze sa cuprinda un mic alcov, destinat expunerii de pergamente caligrafiate si aranjamente florale in traditia ikebana. Modernizarea Japoniei, in a doua jumatate a secolului XIX, aduce influenta artei occidentale si noi specii de flori ce pot fi utilizate in aranjamente, dand inevitabil nastere la noi stiluri, moribana (care poate fi utilizat si in gradini), in care se folosesc vaze scunde, sau, mai tarziu, forma contemporana a artei, numita zen'ei ikebana. In prezent, ikebana este practicata de vreo 15 milioane de persoane si predata in peste 3000 de scoli pe teritoriul Japoniei si multe altele in intreaga lume, existand numeroase stiluri, scoli si maestri, fiecare cu propria filozofie privind aranjarea florilor. Bineinteles, pentru a practica ikebana in adevaratul sens al cuvantului, sunt necesari ani de studiu, insa cateva principii de baza pot fi aplicate de oricine pentru a da un aer de rafinament oriental banalelor vaze cu flori din living-urile noastre. Trebuie retinut, in primul rand, ca nu trebuie cautata simetria, ci un echilibru dinamic, asimetric, al elementelor distincte. Exista doua tipuri principale de recipiente care sustin aranjamentul floral - cel plat si putin adanc (stil moribana) si cel inalt si subtire (stil nageira), si pot fi facute din material ceramic, sticla sau chiar impletitura de bambus (sau alte materiale sezoniere). Atunci cand utilizati un vas din impletitura, tintiti catre un aspect cat mai natural, utilizand plante de sezon, chiar si ierburi sau crengute, dispuse intr-un mod aparent intamplator. Recipientele ceramice sau de sticla indeamna la aranjamente mai riguroase, in care se da o mare atentie echilibrului compozitiei. In mod traditional, cele mai folosite plante sunt crizantema, irisul, bambusul, pinul, narcisa, floarea de piersic, prun, cires, ramurelele de salcie si cameliile.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: