Arta japoneza are la baza cateva principii bine cunoscute: simplitate, eleganta, echilibru. Necesitatea pusa inaintea excesului.
Modernizarea Japoniei, in a doua jumatate a secolului XIX, aduce influenta artei occidentale si noi specii de flori ce pot fi utilizate in aranjamente, dand inevitabil nastere la noi stiluri, moribana (care poate fi utilizat si in gradini), in care se folosesc vaze scunde, sau, mai tarziu, forma contemporana a artei, numita zen'ei ikebana. In prezent, ikebana este practicata de vreo 15 milioane de persoane si predata in peste 3000 de scoli pe teritoriul Japoniei si multe altele in intreaga lume, existand numeroase stiluri, scoli si maestri, fiecare cu propria filozofie privind aranjarea florilor.
Bineinteles, pentru a practica ikebana in adevaratul sens al cuvantului, sunt necesari ani de studiu, insa cateva principii de baza pot fi aplicate de oricine pentru a da un aer de rafinament oriental banalelor vaze cu flori din living-urile noastre. Trebuie retinut, in primul rand, ca nu trebuie cautata simetria, ci un echilibru dinamic, asimetric, al elementelor distincte. Exista doua tipuri principale de recipiente care sustin aranjamentul floral - cel plat si putin adanc (stil moribana) si cel inalt si subtire (stil nageira), si pot fi facute din material ceramic, sticla sau chiar impletitura de bambus (sau alte materiale sezoniere). Atunci cand utilizati un vas din impletitura, tintiti catre un aspect cat mai natural, utilizand plante de sezon, chiar si ierburi sau crengute, dispuse intr-un mod aparent intamplator. Recipientele ceramice sau de sticla indeamna la aranjamente mai riguroase, in care se da o mare atentie echilibrului compozitiei. In mod traditional, cele mai folosite plante sunt crizantema, irisul, bambusul, pinul, narcisa, floarea de piersic, prun, cires, ramurelele de salcie si cameliile.
In stilul moribana, compozitia va avea trei elemente principale, toate pornind din acelasi punct, numite ramura shin (adevarul), soe (sustinatoare) si hikae (moderatoare). Compozitia va fi planuita dinainte intr-o schita ce va infatisa, in vedere frontala si plan aranjamentul. Cel mai uzual tipar prevede ca ramurele shin si soe sa fie dispuse in partea stanga, inclinate la un unghi de 15, respectiv 45 de grade cu verticala, iar ramura hikae, cea mai mica dintre cele trei, in dreapta, inclinata la 75 de grade. Aranjamentul se completeaza cu flori sau ierburi scunde, in jurul
