Arcosanti, un oras experimental

Arcosanti este un oras experimental din Arizona ce pune in practica principiile arcologiei, o teorie elaborata de Paolo Soleri, care presupune o stransa legatura intre arhitectura si ecologie.
Paolo Soleri
Paolo Soleri, unul dintre cei mai originali ganditori ai vremurilor noastre si-a dedicat intreaga existenta problemelor sociale si ecologice provocate de viata urbana moderna. Cariera lui Soleri cuprinde nenumarate realizari semnificative in domeniul arhitecturii si urbanismului, iar scrierile sale revolutionare despre arcologie, compatibilitatea dintre arhitectura si ecologie, continua sa ridice interesul la nivel international.
Nascut in Italia, in anul 1919, Soleri isi va desfasura cea mai semnificativa etapa a carierei sale in Arizona, unde se stabileste in anul 1956, impreuna cu sotia sa si cele doua fiice. Aici, pune bazele fundatiei Cosanti si incepe sa lucreze la un grup de cladiri ce poarta acelasi nume, Cosanti, acesta fiind locul in care Solari isi incepe experimentele arhitecturale.
In anul 1970, Paolo Soleri da startul lucrarilor la cel mai ambitios proiect al sau, Arcosanti. Situat in desertul Arizonei, Arcosanti este un oras prototip ce materializeaza teoria arcologiei. In momentul de fata, Soleri isi imparte viata intre Arcosanti si Cosanti. De asemenea, continua sa sustina o serie de conferinte, sa participe la expozitii, sa isi completeze scrierile teoretice si sa raspunda la comenzi de proiecte arhitecturale. De-a lungul carierei sale a fost distins cu o serie de premii importante de arhitectura.
Arcologia
Arcologia este conceptul care sta la baza teoriilor lui Soleri, acesta presupunand o stransa legatura intre arhitectura si ecologie. Conceptul de arcologie propune o forma urbana compacta, spre deosebire de extinderea urbana caracteristica suburbiilor de tip american, ce aduc cu sine un consum risipitor de resurse si prezinta o tendinta de izolare a locuitorilor. In conceptia lui Soleri, micsorarea spatiului fizic al unui oras permite o conservare eficienta a terenului, energiei si resurselor. Problema cu care se confrunta modelul actual de planificare al oraselor cu un regim de inaltime scazut, este faptul ca acestea se intind pe suprafete foarte mari. Ca rezultat al acestei extinderi, astfel de orase transforma la propriu pamantul, transforma fermele in parcari si consuma cantitati enorme de energie pentru transport. Propunerea lui Soleri consta mai degraba intr-o implozie urbana, decat in explozie.