Expresionismul in arhitectura

Stilul se caracteriza printr-o adoptare modernista a unor materiale noi, inovatii la nivel formal, o distributie a maselor cu totul neobisnuita, cateodata inspirata de forme naturale biomorfice, cateodata de noile posibilitati tehnologice oferite de productia la scara larga a otelului si sticlei.
Multi dintre expresionisti au luptat in Primul Razboi Mondial iar experientele lor combinate cu tulburarile politice si rasturnarile sociale ce au rezultat in urma Revolutiei Germane din 1919, au avut drept consecinta un punct de vedere utopic si un program romantic socialist. Conditiile economice au limitat intr-un mod drastic numarul comenzilor construite intre 1914 si mijlocul anilor 1920, astfel incat majoritatea lucrarilor importante expresioniste au ramas doar la stadiul de proiect, precum „Arhitectura alpina” a lui Bruno Taut si „Formspiels” al lui Hermann Finsterlin.
Expozitiile de machete au fost foarte frecvente si au jucat un rol deosebit de important in aceasta perioada. Scenografia pentru teatru si film au asigurat un alt domeniu in care imaginatia expresionista a arhitectilor se putea manifesta liber.
Caracteristici ale arhitecturii expresioniste
Arhitectura expresionista a fost una individuala si din multe puncte de vedere a evitat o dogma estetica, totusi semnalarea unor trasaturi definitorii este un demers destul de important. Prezentand o mare varietate si multe diferentieri, putem gasi, totusi, o serie de puncte recurente in cadrul operelor arhitecturii expresioniste ce sunt evidente intr-o oarecare masura in majoritatea dintre ele.
1. Distorsionarea formelor cu scopul de a obtine un efect emotional.
2. Subordonarea realismului pentru o expresie simbolica si stilistica a exprientelor launtrice.
3. Un efort deosebit pentru crearea noului, originalului si imaginarului.
4. Abundenta proiectelor si modelelor ce au prilejuit descoperirea si reprezentarea conceptelor mai importanta decat operele finalizate.
5. Deseori solutii hibride, ireductibile la un singur concept.
6. Teme ale fenomenelor naturale romantice, precum pesteri, munti, trasnete si structuri de cristale sau roci.
7. Preferinta mai ridicata pentru gotic decat pentru clasic. Arhitectura expresionista are o inclinatie mai ridicata catre romanic si rococo decat clasic.

---