Expresionismul in arhitectura

Despre expresionism
In Germania conservatoare, nationalista si militarista din preajma primului razboi mondial, expresionismul artistic reprezenta o stare de protest. Expresionistii doreau sa intervina cu arta lor in realitatea convulsiva a epocii, contribuind, printr-o arta lipsita de sentimentalism, la transformarea revolutionara a societatii.
Expresionismul este o miscare artistica moderna, cu un program estetic distinct, aparuta in Germania la inceputul secolului al XX-lea si care a dobandit o rezonanta universala.
Principiile expresionismului
Crezul sau estetic, elaborat de artisti si esteticieni de seama, poate fi rezumat la urmatoarele principii:
1. Arta este o expresie a eului, accentul fiind pus pe tensiunea emotinala launtrica, pe dimensiunea interioritatii, a constiintei si subiectivitatii.
2. Valoarea pozitiva tintita este absolutul, „trairea neconditionata”.
3. Promovarea creativitatii, tendinta spre realizarea formelor sintetice, prin intermediul esentializarii si abstractiei.
4. Interesul pentru culturile arhaice, pentru goticul medieval, pentru exotic, inclinatia spre irational si elementar.
5. Atitudine sociala noncomformista, antiburgheza si pacifista.
Expresionismul in arhitectura
Expresionismul s-a reflectat puternic in arhitectura germana din anii ’20 si ’30. Operele arhitecturale expresioniste erau caracterizate prin gustul pronuntat pentru volumele de zidarie viguroase, monumentale, dinamice, cu unghiuri ascutite avantate violent catre inaltimi, cu jocuri de umbre si lumini ce puneau in valoare forme plastice stranii, de o viziune romantica aproape supranaturala.
Arhitectura expresionista nu era un curent unitar si nu-si propunea scopuri clare, dar ea isi punea amprenta pe operele unor creatori de cele mai diverse orientari.
Astazi termenul se refera la o arhitectura din orice perioada si din orice loc, care prezinta unele dintre caracteristicile miscarii originale: distorsiuni, fragmentari si comunicarea unor emotii violente.

---