natura «sculpturala»
Arhitectura betonului aparent interpretat ca manifest structural este o uimitoare expresie de personalitate. Acest statut exceptional deriva din natura « sculpturala» a produsului finit. Este o opera de sensibilitate, o arta care nu umple un spatiu, asa cum face de obicei, ci creeaza spatii. Arta este cea care ne invaluie. Traim intr-o arta, respiram arta, vizualizam arta in diferite ipostaze personalizate de ochiul nostru, de timp, de natura trairii umane. Cu titlu exceptional sunt sculpturile marelui Brancusi, care creeaza o energie in spatiu, o tensiune pozitiva, o covarsitoare stare de sensibilitate a esentei. Aceasta forta umplea un spatiu, ii dadea sens, o potenta. Arhitectura betonului aparent mizeaza pe o forta similara, dar nu ma refer la o similitudine in grad. Mizeaza pe un joc al potentialului, dar pe care nu-l inoculeaza intr-un obiect. Nu mai este o energie care graviteaza in jurul unui obiect, ci energie care graviteaza intr-un spatiu migrand spre un potential corp, individul uman. Spatiul nu este unul care se incarca (cu obiectele de arta pe care le achizitionam), ci unul care se descarca in prezenta umana. Important este ca obiectul de arta nu mai are un discurs, ci un dialog pentru ca este o arta locuita si prin asta capata sens. Arta consista in obiectul insusi cu abilitatea de a fi locuibil. Participarea il face arta. Ceea ce este particular in exemplul dat este latura practica a sculpturalului. Arta trece de la nivelul observatiei la nivelul existentialului vizand ceea ce noi numim azi in toate limbile «arta de a trai». «Peretii sunt elementele de baza ale arhitecturii si un factor important in crearea unui spatiu individual, o zona individuala in interiorul unei societati.» Tadao Ando Tadao Ando este arhitectul care a dus la extrema aceasta arta rafinand-o si nuantand-o continuu intr-o materialitate care de altfel l-a si consacrat. In sens mai restrans, individualizarea peretilor prin aceasta materialitate, aceasta lipsa de disimulare pe care a initiat-o, «nasc» spatiul. Este un fel de ritual, intr-un sens mai abstract. Asa cum sculpturile lui Brancusi erau citite de un public limitat, cu o oarecare sensibilitate, putem face o paralela, mentionand ca si aceasta forma de arta structurala este citita de un public destul de redus, al carui standard conceptual a evoluat odata cu evolutia individului uman spre o epoca moderna. Un articol de Oana Nituica
Citeste si:
Cum obtinem izolare fonica in spatiul de locuit
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: