Curentul de afirmare in arhitectura prin anumite identitati nationale este un curent general european, manifestat la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX.
Kudika
Fara arhitectura de imprumut Curentul de afirmare in arhitectura prin anumite identitati nationale este un curent general european, manifestat la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Aceasta manifestare este in esenta prima expresie a unei arhitecturi proprii, a unei arhitecturi romanesti, alta decat cea imprumutata. Capitolul imprumut autentic, altceva decat cel al interpretarii, a fost inchis odata cu aceasta manifestare. Explicatia se pare ca rezida in domeniul politic. Afirmarea politica tot mai statornica a stimulat dorinta de exprimare a identitatii nationale prin fapte culturale, prin monumente construite care sa autentifice schimbarea si puterea. Manifestul national a avut insa ecou in toate domeniile culturale, de la literatura la arte plastice, etc. Izvor-lumea genuina a ruraluluiExpresia identitatii nationale avea izvoare limitate din cauza importului stilistic, a carui transpunere arhitecturala se raspandise colosal. Unicul mediu neatins ramasese lumea genuina a ruralului, lumea taranului roman cu sacralitatea ei. Ideea nu era insa aceea de a reproduce ruralul ci de a-l folosi ca izvor pentru o arhitectura moderna proprie, pentru o expresie originala. Alexandru Odobescu sustinea ca « fiecare semintie omeneasca are in geniul ei un mod special de a concepe si de a produce frumosul plastic »; « exista in stare latenta un instinct artistic propriu poporului roman » coroborat cu « in productiunile trecutului exista caractere ale stilului artistic romanesc ». arhitectura culta veche+ arhitectura populara In sine, sursele arhitecturii neoromanesti sunt arhitectura culta veche (a secolelor 17-18) si arhitectura populara ( in special cea din zona deluroasa premontana). Arhitectura de inspiratie culta avea la baza arheologia si etnologia, impletite intr-o maniera ce a tinut de cultura, abilitatea arhitectului si caracterul functional al cladirii. Arhitectura populara era cea din zona Argesului, Valcei, Gorjului unde cladirile erau mai spectaculoase, mai elaborate. La un moment dat a aparut o problema de scara a obiectului, in sensul ca sursele erau volume su detalii la o sacra mica, mult inferioara tendintei noi in domeniul arhitecturii de reprezentare. Solutia a fost arhitectura bisericeasca veche ce s-a transpus in spatii spectaculoase de o reverie uluitoare.
Spune-ti parerea!