Curentul de afirmare in arhitectura prin anumite identitati nationale este un curent general european, manifestat la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX.
Curentul de afirmare in arhitectura prin anumite identitati nationale este un curent general european, manifestat la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Aceasta manifestare este in esenta prima expresie a unei arhitecturi proprii, a unei arhitecturi romanesti, alta decat cea imprumutata.
Capitolul imprumut autentic, altceva decat cel al interpretarii, a fost inchis odata cu aceasta manifestare. Explicatia se pare ca rezida in domeniul politic. Afirmarea politica tot mai statornica a stimulat dorinta de exprimare a identitatii nationale prin fapte culturale, prin monumente construite care sa autentifice schimbarea si puterea. Manifestul national a avut insa ecou in toate domeniile culturale, de la literatura la arte plastice, etc.
Izvor-lumea genuina a ruralului
Expresia identitatii nationale avea izvoare limitate din cauza importului stilistic, a carui transpunere arhitecturala se raspandise colosal. Unicul mediu neatins ramasese lumea genuina a ruralului, lumea taranului roman cu sacralitatea ei. Ideea nu era insa aceea de a reproduce ruralul ci de a-l folosi ca izvor pentru o arhitectura moderna proprie, pentru o expresie originala.