Dintotdeauna, natura a avut o relaþie ambiguã cu arhitectura ºi cadrul construit, in general. Pe de o parte, prin edificare, terenul, spaþiul, este in mod inechivoc ºi fãrã rest trecut din domeniul naturalului in cel al civilizaþiei. O suprafaþã construitã cu o clãdire oarecare este, printr-un gest dramatic ºi total, "ruptã" din peisajul natural ºi trecutã in cel antropic. Ruptura este incã ºi mai categoricã in urban, unde raportul dintre natural ºi artificial se inverseazã, in favoarea artificialului. Mulþi arhitecþi, insã, au incercat sã re-echilibreze acest raport, fãcand ca naturalul ºi artificialul sã fie prezente simultan in acelaºi loc, spre binele utilizatorilor clãdirilor in cauzã ºi sãnãtatea mediului urban, in general.
Mihai Preotu
Spune-ti parerea!