Setari Cookie-uri

Irisul, o planta nepretentioasa

Irisul, cunoscut si sub denumirea populara de stanjenel, este o planta originara din emisfera nordica, ce se remarca prin frumusetea fragila si efemera a florilor si aspecul elegant.

Irisul, cunoscut si sub denumirea populara de stanjenel, este o planta originara din emisfera nordica, ce se remarca prin frumusetea fragila si efemera a florilor si aspecul elegant. Avand o valoare simbolica in numeroase civilizatii ale lumii (in Franta a fost cel dintai simbol al regalitatii si deci premergatorul faimoasei flori de crin; alaturi de crizantema, este simbolul oficial al Japoniei etc.), irisul este o planta ierbacee, perena, folosita in farmaceutica si parfumerie. Aceasta are un rizom gros si carnos, cu miros de iarba, din care porneste o tulpina cilindrica, terminata cu multe flori. Frunzele sunt lunguiete, putin ascutite, in forma de sabie, dispuse cate patru-sase in buchet. Florile sunt mari, cu un parfum discret si variat colorate (in nuante de albastru, galben, violet si alb).
Datorita faptului ca este o planta nepretentioasa, irisul se poate dezvolta in conditii dintre cele mai variate. De exemplu, exista specii care cresc in apa, pe marginea lacurilor, in zone puternic insorite sau, dimpotriva, umbroase. Totusi, cel mai mult ii priesc solurile usoare, permeabile, care nu permit stagnarea apei. In ceea ce priveste udarea, aceasta trebuie facuta in mod regulat. Mai exact, cantitatea de apa si frecventa udarii se apreciaza in functie de perioada calendaristica, natura si compozitia solului, viteza de crestere a plantei si stadiul ei de dezvoltare. Problemele principale cu care se confrunta irisul sunt bolile si daunatorii. Printre bolile cele mai frecvente trebuie amintite "putrezirea cenusie" si "putrezirea bazei tulpinii". Prima se manifesta prin curbarea plantei, stagnarea cresterii bulbului si acoperirea acestuia cu un mucegai gri-cenusiu. Boala se transmite prin plantarea pe terenuri infectate sau prin contact direct cu plantele bolnave. Cele mai eficiente tratamente sunt funcigidele (Captaphol sau Captadin). Cea de-a doua boala apare la aproximativ 30-45 de zile dupa plantare, la baza tulpinii, la nivelul liniei suprafetei pamantului. Simptomele sunt: incetinirea cresterii, urmata de ofilire, iar apoi de uscarea frunzelor. Boala este favorizata de temperatura ridicata din sol si poate fi combatuta prin dezinfectarea chimica sau termica a pamantului. In ceea ce priveste daunatorii, unul dintre cei mai cunoscuti este tripsul. Acesta provoaca pete albe pe bracteiele ce protejeaza bobocii florali. Mai exact, in momentul in care floarea se deschide, pe petale apar mici pete albe. Un alt semn ca planta este atacata sunt larvele de culoare galben-oranj. Cel mai eficient tratament este cel cu insecticide (sinoratox), care trebuie aplicat aproximativ cu o saptamana inainte de inflorire.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
2 Noiembrie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.