Rolul luminii in evolutia arhitecturii

Arhitectura moderna si contemporana
Rapida dezvoltare a surselor de lumina artificiala si a tehnicilor corespunzatoare folosirii lor, a dus in secolul XX la aparitia unui element nou, de o importanta uriasa pentru viata omului si implicit pentru arhitect si anume crearea conditiilor pentru continuarea activitatilor pe tot parcursul celor 24 de ore ale zilei.
Anii industrializarii, cu noile materiale pentru constructii - sticla, structuri metalice - si noua filozofie a societatii au schimbat modul in care arhitectii au ales sa exprime timpurile prin arhitectura. Evolutia peretilor din sticla si posibilitatea de a pune ferestre fara rama, permitand luminii sa intre cat mai mult posibil in spatiile interioare, au avut a avut un impact enorm asupra modului in care traim.
Fatadele de sticla diafana si ferestrele - filtre ale constructiilor lui Norman Foster, Richard Rogers si Peter Eiseman - reprezinta tehnicile cele mai recente de exploatare a luminii naturale. Ele, fie capteaza direct razele de soare si le filtreaza ca un perete cortina foarte evoluat, fie primesc indirect lumina diurna, deviind-o cu ajutorul colectoarelor solare si al reflectoarelor plasate in fata fatadei si dirijand-o apoi spre interior.
Un articol de Reka Rozsnyai

---