Arhitectura stilului national / Neoromanesc-ul

Alexandru Odobescu sustinea ca « fiecare semintie omeneasca are in geniul ei un mod special de a concepe si de a produce frumosul plastic »; « exista in stare latenta un instinct artistic propriu poporului roman » coroborat cu « in productiunile trecutului exista caractere ale stilului artistic romanesc ».


arhitectura culta veche+ arhitectura populara
In sine, sursele arhitecturii neoromanesti sunt arhitectura culta veche (a secolelor 17-18) si arhitectura populara ( in special cea din zona deluroasa premontana).

Arhitectura de inspiratie culta avea la baza arheologia si etnologia, impletite intr-o maniera ce a tinut de cultura, abilitatea arhitectului si caracterul functional al cladirii.

Arhitectura populara era cea din zona Argesului, Valcei, Gorjului unde cladirile erau mai spectaculoase, mai elaborate.

La un moment dat a aparut o problema de scara a obiectului, in sensul ca sursele erau volume su detalii la o sacra mica, mult inferioara tendintei noi in domeniul arhitecturii de reprezentare. Solutia a fost arhitectura bisericeasca veche ce s-a transpus in spatii spectaculoase de o reverie uluitoare.

Arhitecti

Prima generatie de arhitecti ce au generat arhitectura neo-romaneasca s-a inscris in limitele primului razboi mondial, numarandu-se printre ei nume ca : Ion Mincu, Petre Antonescu, Grigore Cerchez, Cristofi Cerchez, Nicolae Ghica Budesti, etc.

Cladiri neoromanesti

Cele mai reprezentative exemple sunt cele ale arhitectului Ion Mincu, unul dintre cei mai culti oameni ai epocii, de formatie Beaux Arts-ista : Casa Lahovary, Scoala Centrala de fete, Biserica Stavropoleos, Bufetul de la Sosea ( realizat pentru expozitia Internationala de la Paris 1889 ),refacerea Uniunii Scriitorilor( fosta Casa Monteoru) si a Cazinoului (fosta Casa Vernescu). Apoi Domeniul familiei Bratienilor de la Pitesti, ale arhitectului Petre Antonescu, Facultatea de Arhitectura,Sediul Ministerelor Publice, etc.

Elemente recognoscibile de neoromanesc

---