Arhitectura stilului national / Neoromanesc-ul

Alexandru Odobescu sustinea ca « fiecare semintie omeneasca are in geniul ei un mod special de a concepe si de a produce frumosul plastic »; « exista in stare latenta un instinct artistic propriu poporului roman » coroborat cu « in productiunile trecutului exista caractere ale stilului artistic romanesc ».


arhitectura culta veche+ arhitectura populara
In sine, sursele arhitecturii neoromanesti sunt arhitectura culta veche (a secolelor 17-18) si arhitectura populara ( in special cea din zona deluroasa premontana).

Arhitectura de inspiratie culta avea la baza arheologia si etnologia, impletite intr-o maniera ce a tinut de cultura, abilitatea arhitectului si caracterul functional al cladirii.

Arhitectura populara era cea din zona Argesului, Valcei, Gorjului unde cladirile erau mai spectaculoase, mai elaborate.

La un moment dat a aparut o problema de scara a obiectului, in sensul ca sursele erau volume su detalii la o sacra mica, mult inferioara tendintei noi in domeniul arhitecturii de reprezentare. Solutia a fost arhitectura bisericeasca veche ce s-a transpus in spatii spectaculoase de o reverie uluitoare.

Arhitecti

Prima generatie de arhitecti ce au generat arhitectura neo-romaneasca s-a inscris in limitele primului razboi mondial, numarandu-se printre ei nume ca : Ion Mincu, Petre Antonescu, Grigore Cerchez, Cristofi Cerchez, Nicolae Ghica Budesti, etc.

Cladiri neoromanesti

Cele mai reprezentative exemple sunt cele ale arhitectului Ion Mincu, unul dintre cei mai culti oameni ai epocii, de formatie Beaux Arts-ista : Casa Lahovary, Scoala Centrala de fete, Biserica Stavropoleos, Bufetul de la Sosea ( realizat pentru expozitia Internationala de la Paris 1889 ),refacerea Uniunii Scriitorilor( fosta Casa Monteoru) si a Cazinoului (fosta Casa Vernescu). Apoi Domeniul familiei Bratienilor de la Pitesti, ale arhitectului Petre Antonescu, Facultatea de Arhitectura,Sediul Ministerelor Publice, etc.

Elemente recognoscibile de neoromanesc

Influentele locuintelor taranesti s-au manifestat prin elemente de ornament utilizate sub diferite interpretari dar care isi pastreaza referinta. Printre aceste elemente se numara foisorul ( formula traditionala de amenajare a accesului ), arcatura trilobata ( care tradeaza uneori o usoara influenta balcanica), stalpii de lemn (de data aceasta nu mai sunt ciopliti de mana ci prelucrati cu mijloace industriale intr-un atelier), decoratia abundenta si culoarea, exprimata in cele mai reprezentative exemple ale neoromanescului printr-o ceramica smaltuita policroma, o tratare a cornisei ca o streasina obisnuita de casa taraneasca, includerea acoperisului in imaginea fatadei ca element de ornament, decoratie in stuc de factura brancoveneasca, registru tratat traditional cu litera voit arhaica, braul sub forma de funie rasucita de factura religioasa, organizare planimetrica dupa modelul curtii interioare a ansamblurilor religioase, etc.

Stilul neoromanesc este singurul stil din istoria arhitecturii romanesti care a reinviat traditia, a intarit originile si le-a conectat la un prezent. Aceasta reluare a traditiei reconsidera existenta unei natiuni ce are un trecut cu un potential valoros pe care il constientizeaza si-l supune formei reprezentarii.

Un articol de Oana Nituica