Modificarea in timp a mentalitatilor oamenilor in ceea ce priveste frumosul, adauga pe scara valorilor noi principii de viata in ceea ce priveste perceperea vechiului.
Centrele istorice sunt detinatoare ale unui pregnant caracter specific, purtand amprenta etapei initiale a fondarii orasului sau, deseori, a unei succesiuni de etape care reprezinta insasi viata acestuia. Acest caracter specific al centrelor istorice este adesea determinant pentru personalitatea orasului. Roma, Florenta, Praga, Parisul, Moscova; la noi in tara, Suceava, Iasi, Sighisoara, Brasov isi datoreaza personalitatea, in mare masura, centrelor lor istorice.
In procesul de interventie in cadrul centrelor istorice cea mai potrivita solutie este calea armonizarii cerintelor conservarii cu aceea a satisfacerii exigentelor vietii actuale.
Alegerea acestei cai ne pune in fata rezolvarii urmatoarei contradictii: pe de o parte se recunoaste valoarea centrelor istorice si necesitatea conservarii lor, pe de alta parte starea concreta a acestora pretinde masuri si interventii care nu pot sa nu modifice partial situatia existenta. Rezolvarea acestei contradictii se poate obtine cu ajutorul unei metodologii specifice care include un proces de negare dialectica, constand din inlaturarea unor trasaturi negative, selectarea altora pozitive, introducerea elementelor noului, in masura in care nu altereaza valorile istorice, proces care are drept consecinta incadrarea centrului istoric in viata orasului contemporan.
Nu putem decat sa speram ca la un moment dat atentia autoritatilor se va indrepta si catre centrele istorice ale oraselor noastre restituindu-le prin restaurare si conservare adevarata lor valoare.
Un articol de Reka Rozsnyai