Arhitectura moderna si natura

In mod general, modernismul e considerat antitetic naturii, lumea naturala si diferentele regionale fiind ocupate de un raspuns purist si universal fata de tehnologie si socialism. Acest lucru poate fi adevarat daca ne gandim la practica arhitecturala tot mai mecanica a arhitectilor din axa Germano – Americana (avand ca pionieri pe Walter Gropius, Mies van de Rohe si Marcel Breuer, continuand cu Philip Johnson, Skidmore Owings si Merril si alte importante corporatii arhitecturale americane, devalorizandu-se in final intr-un vernacular international omniprezent). Totusi, acest lucru nu este valabil si pentru abordarile mai intuitive, individuale si organice ale lui Le Corbusier, Alvar Aalto si Frank Lloyd Wright sau pentru expresionismul lui Eric Mendelsoh si Taut.
Le Corbusier
Le Corbusier (1887-1966) este probabil cel mai de seama reprezentant al Miscarii Moderniste. Geniul sau cuprinde dialecticul, poeticul si artisticul, arhitectura sa fiind produsul acestor surse.
In scrierile lui Le Corbusier, natura este o tema frecventa, cuprinsa deseori de conotatii religioase. Acesta se refera la natura ca fiind o forta antitetica fata de creatiile umane, echivalenta a haosului sau a notiunii Romantice a sublimului; alteori a portretizat natura ca fiind in esenta un sistem din care omul face parte.
Tema naturii a reprezentat, de asemenea, punctul central al obiectivelor sale sociale. Reluandu-l pe Ruskin, a carui opera o citise la universitate in Elvetia, Corbusier se refera la natura ca un agent pentru regenerarea morala a omenirii, capabila sa reaprinda valorile umanitare pierdute in societatea industrializata. In scrierea sa, "The Radiant City" (Paris, 1967), declara: "Omul este un produs al naturii. El a fost creat tinand seama de legile naturii. Daca el este destul de constient de aceste legi, daca se supune acestora si isi armonizeaza viata cu fluxul perpetuu al naturii, atunci va obtine senzatia constienta a armoniei, care ii va fi benefica."
Primele cautari ale lui Le Corbusier pentru un limbaj arhitectural modern s-au dezvoltat din consideratii intelectuale si departe de trairi instinctive sau metafizice. Prin principiile sale teoretice, concepute ca o reactie impotriva academismului, inverseaza relatia traditionala dintre cladire si peisaj. Vilele sale timpurii prezinta aceeasi relatie cu peisajul, precum cele ale lui Palladio – albe, independente si individuale – folosind situl cu un rol contrastant cu scopul de a intensifica experienta arhitecturala. Totusi, in loc sa foloseasca o fundatie rustica cu rolul de mediator intre formalitatea resedintei si dezordinea regiunii rurale, Le Corbusier si-a inaltat vilele pe piloti cu scopul de a asigura o proiectie orizontala continua. Un exemplu ilustrativ in acest sens il constituie Vila Savoye de la Poissy (1929-1931).