Arhitectura organica

Cu toate ca termenul de organic este folosit acum ca un termen tehnic pentru ceva ce apare in mod natural, atunci cand este legat de arhitectura, capata noi sensuri. Arhitectura organica nu este un stil de imitare, ci mai degraba o reinterpretare a principiilor naturii cu scopul de a construi forme mai naturale decat natura insasi.
Filosofia arhitecturii organice continua azi prin intermediul operelor sutelor studenti ai lui Wright.
Arhitectura organica tinde sa integreze spatiul intr-un intreg omogen. Frank Lloyd Wright nu a fost preocupat de stilul arhitectural deoarece el considera ca fiecare cladire trebuie sa se nasca in mod natural din propriul mediu inconjurator.
Abordarea modernista a arhitecturii organice
In a doua jumatate a secolului al 20-lea, arhitectii modernisti au ridicat conceptul de arhitectura organica la un nivel cu totul nou. Folosind forme noi de beton, arhitectii au putut realiza arcade impresionante fara coloane si grinzi vizibile.
Cladirile organice moderne nu sunt niciodata liniare si geometrice. Din contra, liniile curbe si sinuoase sunt cele care sugereaza formele naturale.
Caracteristicile arhitecturii organice
Precum in natura, arhitectura organica implica un respect pentru materialele naturale (lemnul ar trebui sa arate precum lemnul), ce sunt in armonie cu mediul inconjurator, si o expresie sincera a functiunilor cladirii (o banca nu trebuie sa arate ca un templu grec).
Arhitectura organica se inspira din legile naturii vii. Toate proiectele sunt realizate in constienta deplina a influentei permanente pe care mediul inconjurator o are asupra vietilor noastre, atat la nivel fizic cat si spiritual.

---