San Marco, frumusete si monumentalitate

Intr-o perioada in care omul si-a descoperit aptitudinile artistice si se remarca printr-o adevarata rigurozitate si meticulozitate, impletite cu un simt estetic iesit din comun, perioada Renasterii se proclama ca aparitia unui nou ciclu istoric. Astfel, s-a incercat reinterpretarea principiilor arhitecturii clasice, rezultatul fiind unul spectaculos. Printre cele mai originale scoli de arhitectura, se numara cea venetiana, ce se evidentiaza printr-un specific puternic intiparit, un exemplu de o splendoare aparte fiind Piata San Marco.
De-a lungul anilor, acest centru vechi al vietii venetiene a fost observat indeaproape si interpretat intr-un numar foarte mare de moduri contrastante, in incercarea de a afla cum a devenit o adevarata opera de arta. Aceasta piata surprinde prin frumusetea sa, prin tehnicile de compunere si al limbajului architectural abordat, este o piata ce exprima, in mod evident, o identitate colectiva, precum peisajul urban pe o scena incompleta mai larga.
Bazilica San Marco exista, ca si biserica simbolica a Venetiei, ca un loc in care dogele putea avea control asupra intrunirilor religioase. Constructia sa a inceput in 1063, cand Republica Venetiana a ocupat o pozitie importanta in lumea bizantina.
Pentru foarte multi arhitecti si critici, aceasta piata a constituit centrul de interes al cercetarilor sale. Arhitectul Camillo Sitte considera ca secretul unei frumuseti atat de neasemuite depinde nu numai de combinarea formelor, ci si de utilizarea resurselor urbane deosebit de frapante, precum “prezenta marii, apropierea acelor cladiri magnifice, bogat decorate si sculptate, strigatul culorilor si campanilul impozant”. Piata este luata drept exemplu pentru modul in care efectele exceptionale sunt obtinute in momentul in care elementele unitare sunt asociate indeaproape: exista o frumusete aparte in fiecare cladire si o frumusete reusita in aranjamentul intregului.
Piata se defineste prin pitoresc si monumentalitate, pitorescul regasindu-se in miscarea apei si in reflectiile multiple realizate de iregularitatile arhitecturii, in vreme ce monumentalul se afla, deasupra tuturor in faimoasa piata. Vazuta ca un intreg, piata, cu numarul impresionant de arce, provoaca o senzatie de frumusete, ca si rezultat al ordinii ritmice nefiresti.
Ansamblul reprezentativ al Venetiei este format din Piazza San Marco si Piazzetta, fiind realizat treptat, in cateva sute de ani. Piata prezinta, ca si Piazzetta, un plan trapezoidal, fiind flancat pe contur de constructii ce se deschid prin portice si logii, marcand, astfel, legatura dintre interior si exterior, plastica arhitecturala abordata fiind dinamica si vioaie, prin decoratiile si ritmul arcadelor, ce se multiplica la etajele superioare. In axul pietei se afla Catedrala, care, cu cele 5 cupole ale sale, constituie, prin caracterul static al propriului volum, nucleul ansamblului. Coloanele Bazilicii cu deschideri la baza domina intregul ansamblu si contribuie la ritmul alert al pietei. Legatura dintre piete este punctata prin existenta campanilului, care imobilizeaza compozitia celor doua spatii adiacente comunicante. Acesta este un pivot intre cele doua piete si evidentiaza trecerea de la piata la piazzetta, aflandu-se, prin verticalitatea sa, in antiteza cu dominanta orizontala a Palatului Dogilor. Turnul Orologiului sustine axul piazzettei, constituind o cale de acces dinspre oras, si se continua in piata alaturi de constructia Procuratiilor Vechi.