Estetica informationala admite ca orice expresie artistica este un fenomen de comunicare. Ea considera opera de arta ca fiind un mesaj luat dintr-un ansamblu socio-cultural si transmis prin intermediul unui canal, un sistem de senzatii, existent intre un individ, artistul emitator si un individ receptor.
Arhitectura constituie un mijloc de comunicare atat prin influentele exercitate de mediul construit asupra utilizatorilor cat si prin puterea detinuta datorita virtualei influentari a relatiei omului cu mediul inconjurator. Arhitectura este si un mediu de comunicare in masa, influentele exercitate de arhitectura vizand toate modificarile intervenite in comportamentul, gandirea si trairile receptorilor in timpul si dupa actul perceperii, in masura in care aceste modificari rezulta din contactul mediatic respectiv.
Arhitectura constituie prezenta simbolica cea mai puternica si cea mai durabila in cadrul mediului nostru de viata. Pe langa faptul ca arhitectura reprezinta elementul de utilitate cotidiana elementara, asigurand functiuni precum locuirea, odihna, munca, etc., efectele arhitecturale sunt omniprezente, fara ca omul sa poata in general opera o selectie in acest sens, respectiv el nu poate hotara caror influente arhitecturale sa se expuna si carora nu.
Arhitectura este o prezenta constanta din cel putin doua puncte de vedere. Ea influenteaza direct, facilitand prin masa ei construita anumite actiuni ale oamenilor si impiedicandu-le sau limitandu-le pe altele; ea joaca asadar un factor moderator pentru mobilitatea persoanelor si contactul lor social in mod direct. Insa, arhitectura actioneaza si indirect, definind un spatiu social in cadrul caruia inter-relatiile umane si raportarea indivizilor la mediu dobandesc o semnificatie.
Mesajele mijlocite de arhitectura pot, in cazul in care sunt eficiente, sa consolideze atitudini ale privitorului, dar de regula nu pot antrena o modificare radicala de natura atitudinala la nivelul privitorului. Arhitectura poate, in calitatea sa de mediu de comunicare, sa mijloceasca emotionalitatea accentuata iar influenta arhitecturala va purta in consecinta aceasta marca a emotionalitatii.
Functia comunicativa a arhitecturii aduce cu sine ideea de participare la procesul arhitectural. Participarea la modelarea mediului prin arhitectura reprezinta o problema intrucat aspectul participativ poate intra in conflict cu exigentele artistice si profesionale din acest domeniu.
Marshall McLuhan (1964) este de parere ca, desi la prima vedere nu mediul de comunicare ar fi hotarator in modul de influentare a receptorului ci felul in care se opereaza cu mediul de comunicare, acestuia din urma ii revine o importanta mult mai mare decat am putea presupune. McLuhan considera ca doar mediul este mesajul comunicativ, ceea ce inseamna ca efectele personale, individuale si sociale ale fiecarui mediu rezulta din noua dimensionare a razei de actionare individuala si sociala. Valoarea unui mediu de comunicare nu este asadar determinata de modul implementarii, ci mediul de comunicare si oamenii care il dezvolta marcheaza determinativ de la inceput valoarea sa ulterioara.
Comunicarea in arhitectura vizeaza o serie de relatii fixe, statice si ierarhice de volum si spatiu. In aceasta situatie au aparut puncte de vedere conform carora arhitectura nu ar trebui sa se exprime mai mult prin idei, semne, simboluri si scheme de circulatie, decat prin modul mai abstract al compozitiei volumelor si ordonarii formale a spatiilor.
O cladire trebuie sa aiba capacitatea de a transmite idei si valori, pe langa relatii spatiale, fapt ce contribuie la imbogatirea vocabularului specific arhitecturii. Intotdeauna cladirile au avut o menire. In societatea contemporana, se apreciaza ca o cladire nu trebuie sa intimideze, ci sa fie parte integranta a mediului ambiant, sa intensifice modul nostru de viata si sa-i serveasca drept fundal, bine argumentat pentru activitatile oamenilor.
In cursul istoriei, arhitectura a reflectat convingerile si viata complexa a societatii in care s-a dezvoltat. Realizarile arhitecturale semnificative, din perspectiva istorica si artistica, au constituit si reprezinta si in prezent secvente de imagini ale vietii care s-a desfasurat intre zidurile cetatii, precum si reflectii ale credintelor pe care le nutreau oamenii timpurilor respective.
Arhitectura trebuie sa fie in concordanta cu idealurile si modul de viata al societatii.