In aceasta epoca moderna suntem coplesiti de omniprezenta imaginilor furnizate de mass-media. Utilizarea vasta a esteticii vizuale ca mijloc de comunicare in aceasta epoca tehnologica ne dezvaluie in ceea ce priveste perceptia, predominarea vederii fata de celelalte simturi. Dezvoltarea agresiva a vizualului a exercitat o puternica influenta asupra societatii, repertoriul imagistic devenind in mod inconstient singurul mijloc de comunicare. In arhitectura lucrurile sunt extrem de asemanatoare.
La prima vedere, s-ar putea considera ca perceptia spatiului se bazeaza doar pe simtul vizual. Insa, in urma unui studiu atent, se observa ca acest asa-numit spatiu vizual este imbogatit la nivelul perceptiei prin semne ce se bazeaza pe experiente auditive, tactile, olfactive si gustative. Nici unul dintre aceste semne nu este perceput in mod independent; de fapt, dovezile experimentale arata ca aceste simturi se combina pentru a produce o experienta perceptuala totala.
In societatea contemporana, predominant vizuala, putine experiente spatiale stimuleaza intregul spectru al simturilor umane. Arhitectura, fiind singura forma de arta capabila de producerea spatiilor locuite, asigura limitele spatiale in care noi, ca fiinte umane, experimentam spatiul. Cu toate acestea, majoritatea experientelor asupra unui spatiu pot fi reduse la o singura experienta senzoriala, si anume cea vizuala. Juhani Pallasmaa, a scris despre aceasta arhitectura contemporana predominant vizuala si considera ca acest fapt a produs “disparitia calitatilor senzoriale ale artelor si arhitecturii”.
“Hegemonia vizualului trebuie contestata si caracterul vizualului ce predomina in lumea de azi, trebuie examinat indeaproape .” (David Michael Levin)
Conform afirmatiilor lui Steven Holl, arhitectura este singura arta ce are capacitatea de a oferi o experienta multisenzoriala. Doar arhitectura poate stimula toate simturile umane in mod simultan si invoca sentimentul de apartenenta.
Arhitectura are capacitatea de a oferi experiente interactive, implicand toate simturile, si in acelasi timp reuseste sa antreneze memoria si imaginatia. Concentrarea doar asupra impactului sau vizual inseamna subestimarea capacitatilor sale.
O serie de teoreticieni ai arhitecturii au adoptat o abordare fenomenologica a arhitecturii care, in esenta poate fi definita ca o abordare ce implica o experienta multisenzoriala a spatiului, tinzand catre o metodologie de creare a fenomenului spatial. Cu toate acestea, provocarea nu consta intr-o experienta senzoriala singulara, ci intr-un mediu colectiv ce stimuleaza toate simturile.
“Fiecare experienta a arhitecturii este multisenzoriala; calitatile spatiului, materiei si dimensiunii sunt masurate in mod egal de catre ochi, urechi, nas, piele, limba, schelet si muschi”. (Juhani Pallasmaa)
In general, arhitectii contemporani pun accentul pe infatisarea vizuala a spatiului. In arhitectura ni se prezinta forme puternice si izbitoare, aceasta devenind mai mult o "arta a ochiului”.
Avand in vedere ca perceptia este multi-senzoriala, interactiunea intre sine si lume este reprimata de arhitectura moderna. Maurice Merleau-Ponty, filosof francez, reprezentant al fenomenologiei, afirma: „Perceptia nu este suma datelor vizuale, tactile si auditive: spatiul il percep in totalitatea sa, prin intreaga fiinta: percep o structura unica a obiectului, o singura existenta, ce comunica tuturor simturilor in acelasi timp.” Toate simturile trupului spectatorului sunt capabile de o perceptie simultana, in intregimea lor creand experienta spatiului. Asadar, teoria fenomenologiei ofera arhitectilor o provocare in sensul de a nu aborda arhitectura doar ca experienta vizuala, ci din perspectiva implicarii tuturor simturilor.
Frank Lloyd Wright, unul dintre cei mai importanti arhitecti americani, a reusit sa obtina un echilibru senzorial in Casa de la cascada. Datorita amplasarii in apropierea padurii si cascadei, mirosul naturii, sunetul raului, alaturi de culorile si texturile materialelor ofera o experienta multisenzoriala a spatiului.
Steven Holl, Peter Zumthor, Glenn Murcutt si Alberto Perez-Gomez sunt doar unii dintre arhitectii contemporani ce pornesc de la teoria fenomenologiei in conceperea operelor lor iar in momentul de fata, arhitectii devin tot mai constienti de fenomenul dominarii vizualului si neglijarea celorlalte simturi.