Arhitectura ecologica
In domeniul arhitecturii, se remarca un interes crescand pentru realizarea de bioconstructii, in studierea si proiectarea constructiilor bioclimatice, punandu-se mult accent pe moderna teorie "Sustainable Architecture".
Arhitectura nu este o forma de poluare in sine, dar este foarte posibil sa fie un factor care sa conduca spre poluare. Plecand de la forma, schite si pana la alegerea materialelelor, arhitectura poate sa influenteze zona in care este aplicata.
Alegerea unor materiale ecologice si folosirea acestora, utilizarea surselor de energie nepoluante pot face arhitectura sa fie ecologica.
Impactul materialelor de constructie asupra mediului
Alegerea materialelor de constructie afecteaza impactul ecologic al constructiilor. Toate materialele sunt procesate intr-un anumit fel inainte de incorporare in cladire. Procesul poate fi minimal, precum in cazul bordeielor care se construiesc din materiale locale, sau extensiv, precum in cazul constructiilor prefabricate. Aceasta procesare a materialelor necesita, in mod inevitabil, utilizarea energiei si genereaza deseuri.
Atunci cand se aleg materialele pentru o constructie trebuie sa se ia in considerare diferiti factori determinati de calitatile materialului:

  • energia necesara pentru producere materialului
  • emisiile de CO2 ce rezulta in urma procesarii materialului
  • impactul asupra mediului inconjurator ce rezulta din extragerea materialului (Ex: lemnul extras din padure, cariera de piatra)
  • toxicitatea materialului
  • transportul materialului in timpul procesarii si livrarii la sit
  • gradul de poluare ce rezulta la sfarsitul vietii utile a materialului

Tendinte in arhitectura ecologica
Necesitatea pentru o arhitectura nedistrugatoare a mediului inconjurator a fost recunoscuta in urma cu cateva decenii. In aceasta perioada au aparut abordari contradictorii: in special high-tech si low-tech.
Directia High-Tech
Arhitectura high-tech este reprezentata de catre cladirile de birouri foarte inalte si structurile dramatice de otel si sticla ale arhitectilor "vedete" din zilele noastre. Unii dintre ei, printre care Norman Foster, Renzo Piano, Richard Rogers, Thomas Herzog, Francoise Helene Jourda si Gilles Perraudin, s-au unit pentru a alcatui gruparea Read – Renewable Energies in Architecture and Design. Gruparea a fost recunoscuta in mod oficial in anul 1993. Constructiile reprezentative pentru "eco-tech" sunt turnul Commerzbank din Frankfurt si domul remodelat al Reichstag-ului din Berlin, ambele fiind creatii ale lui Norman Foster.
Totusi, utilizarea tehnologiilor avansate de catre arhitectura internationala pentru a realiza durabilitatea, nu este intotdeauna convingatoare – mai ales in ceea ce priveste controlul asupra temperaturii pe timp de vara, si reducerea consumului de energie pe timp de iarna.
Directia low-tech
La inceputul anilor 1970, in urma primei crize de petrol, s-au propus anumite alternative ecologice de catre un numar de idealisti, in special in ceea ce priveste locuintele si cladirile culturale sau de invatamant, la scara mica. Odata cu miscarile anti-autoritariste din luna mai a anului 1968, unii arhitecti au respins rigiditatea si raceala modernismului si au incurajat construirea unor cladiri mai "prietenoase". Acest lucru constituie filosofia ce sta la baza elaborarii centrelor pentru tineri de catre Peter Hubner, langa Stuttgart. Acest proiect a utilizat lemnul, iluminare naturala si materiale usor de prelucrat.
In urmatorul deceniu arhitectii au inceput sa foloseasca si alte materiale naturale. Norvegianul Sverre Fehn, si parteneriatul francez Jourda & Perraudin, au elaborat proiecte folosind pamantul. Anumiti designeri au incorporat acoperisuri de iarba sau fatade din plante.
Totusi, cel mai de seama reprezentant al directiei Low-Tech este Paolo Soleri, un adept al lui Frank Lloyd Wright. Acesta, in cadrul orasului prototip Arcosanti din Arizona, pune in practica propriile concepte legate de "arcologie", adica arhitectura compatibila cu ecologia.
Arcosanti - Paolo SoleriLow-tech-ul se refera in principal la folosirea metodelor si materialelor traditionale.
Creatiile low-tech, prin originalitate, ingeniozitate si creativitate, au gasit o metoda de design durabil fara a apela la sofisticatele tehnologii de ultima-ora.
Materialele folosite pot fi pamant compactat, baloti de paie, lemn, bambus si materiale reciclabile precum cauciucul, hartia, aluminiul si sticla.

Un articol de Reka Rozsnyai