Intre anii 1920 si 1930 Art Deco s-a dezvoltat ca un stil cu desavarsire international, influentand creatorii modernisti in domenii foarte variate: interioare, mobilier, textile, ceramica, sticlarie, metal, o gama foarte larga de obiecte de uz casnic, precum si arhitectura. Cu toate ca exemple de opere art deco au precedat Expozitia Internationala de Arte Decorative si Industriale Moderne de la Paris din anul 1925, acest eveniment a facut public acest stil, l-a promovat, l-a facut „la moda” si a stabilit suprematia creatorilor francezi in productia de mobilier de lux si obiecte ornamentale opulente.
Surse de inspiratie
Stilul art deco, ce s-a raspandit in Statele Unite ale Americii si in alte tari, s-a inspirat dintr-o gama larga de surse istorice si contemporane. Descoperirile arheologice recente din regiunea Mediteraneana si din Americile pre-Columbiene au furnizat stilului o serie de motive si tehnici specifice civilizatiilor Minoica, Greaca Antica, Asiriana si Egipteana, precum si acelea ce defineau culturile Maya si Azteca din Mexic si America Centrala. Importante au fost si stilurile recurente de inspiratie clasica prin componenta lor mitologica. In acelasi timp cercetarile antropologice alaturi de navala comerciala datorata expansiunii coloniale au atras atentia occidentului asupra traditiilor decorative ale africanilor, americanilor nativi si ale culturilor din sud-estul Asiei si Pacificului de Sud.
La fel de importante pentru stilul art deco au fost si miscarile avangardei artistice de la inceputul secolului al XX-lea. De la cubism s-au preluat stilizarea si abstractizarea geometrica, iar culorile vibrante ale stilului art deco sunt inspirate de fovism, orfism si sincronism. Art deco avea in comun cu futurismul si vorticismul fascinatia pentru miscarea dinamica alaturi de sirul de imagini specifice tehnologiei moderne.
De asemenea, art deco a adaptat elemente ale stilurilor artistice premergatoare. Din miscarile „arts and crafts” din Anglia si Statele Unite ale Americii a preluat spiritul colaborator, fervoarea utopica si ideea unui mediu inconjurator unificat din punct de vedere estetic. La cumpana dintre secole, stilul art nouveau incepea sa fie privit ca fiind decadent, insa acesta a deschis calea pentru art deco. Art nouveau a fost o incercare voita de a pune bazele unui stil cu totul nou, lipsit de toate motivele istoriste si de orice asociere cu trecutul. Fiind echivalentul decorativ al miscarii simboliste in arta si literatura, art nouveaul-ul francez a fost marcat de utilizarea plantelor stilizate, sinuoase, alungite si ale altor forme provenite din natura. Fiind precursorul sau imediat, stilul art-nouveau a lasat ca mostenire pentru art deco repertoriul sau vast de imagini florale si animaliere, care din asimetria voluptoasa si curbilinie a fost transformat in geometria ascutita si sincopa specifica stilului art deco.
O componenta esentiala a stilului art deco a fost interpretarea timpurilor in care a existat. Evenimentele mondene, artistice, sociale, politice si tehnologice, au fost incorporate in repertoriul imagistic al art deco. Astfel, costumele colorate si exotice si decorurile lui Leon Bakst pentru spectacolele lui Serghei Diaghilev, Ballets Russes din 1909 de la Paris au aprins imaginatia designerilor francezi. Lumea fermecatoare a anilor ’20 – cu muzica jazz, Charleston si alte dansuri pline de viata, cluburi de noapte mondene, cultura cocktail si cabaretul – a reprezentat o sursa bogata de motive pentru designerii din Europa si Statele Unite ale Americii. Minunile tehnologice ale epocii – automobile, avioane, trenuri, poduri, uzine si zgarie-nori – au fost de asemenea celebrate la nesfarsit in cadrul stilului. In momentul in care „petrecerea” s-a sfarsit, odata cu caderea bursei din 1929, art deco a cazut intr-o dispozitie sumbra si conservatoare, ajungand sa glorifice muncitori eroici in mod clasic si sa valorifice valorile traditionale si nationaliste in picturi murale didactice inspirate de Diego Rivera. 
Cronologie
Asa cum repertoriul imagistic al stilului art deco s-a modificat pentru a fi an pas cu vremurile, tot asa s-a schimbat stilul insusi intre anii 1920 si 1930. Aceasta evolutie a fost cea mai vizibila in Statele Unite, unde stilul a ajuns mai tarziu si a supravietuit mai mult decat in alta parte. Istoricii de arta considera ca denumirea de „art deco” cuprinde de fapt trei tendinte distincte, insa inrudite, ale artei. O varianta conservatoare a arhitecturii art deco, cunoscuta sub denumirea de „modern clasic”, a fost prezenta de-a lungul dezvoltarii stilului, insa a ocupat locul principal in timpul anilor de depresiune. Aceasta tendinta se caracterizeaza printr-un neoclasicism modernist simplificat, cu forme geometrice si stilizate austere ale sculpturii in relief, ale picturii murale si altor elemente decorative, atat la interior cat si la exterior.
Cea mai caracteristica manifestare art deco a fost tendinta ce apare sub denumirea de „zigzag modern”- stilul dinamic si exotic al unor zgarie nori precum Chrysler sau Empire State Building. Termenul de „zigzag” se refera la ornamente geometrice si stilizate repetitive, precum zigzag-uri, motive vegetale si animaliere abstractizate, simboluri astrologice si o serie de motive inrudite care apareau in lucrari de metal, mosaic, sticlarie, sculptura in relief si pictura murala atat la interiorul cat si la exteriorul cladirilor, majoritatea lor avand forma de zigurat.
Cea de-a treia tendinta din cadrul stilului art deco s-a dezvoltatat in anii ’30 si este cunoscuta sub denumirea de „modern aerodinamic” – un stil aerodinamic lustruit cu colturi rotunjite si benzi orizontale paralele cunoscute sub denumirea de linii de viteza. 

Un articol de Reka Rozsnyai