Despre expresionism
In Germania conservatoare, nationalista si
militarista din preajma primului razboi mondial, expresionismul artistic reprezenta o stare de protest. Expresionistii doreau sa intervina cu arta lor in realitatea convulsiva a epocii, contribuind, printr-o arta lipsita de sentimentalism, la transformarea revolutionara a societatii.
Expresionismul este o miscare artistica moderna, cu un program estetic distinct, aparuta in Germania la inceputul secolului al XX-lea si care a dobandit o rezonanta universala.
Principiile expresionismului
Crezul sau estetic, elaborat de artisti si esteticieni de seama, poate fi rezumat la urmatoarele principii:
1. Arta este o expresie a eului, accentul fiind pus pe tensiunea emotinala launtrica, pe dimensiunea interioritatii, a constiintei si subiectivitatii.
2. Valoarea pozitiva tintita este absolutul, „trairea neconditionata”.
3. Promovarea creativitatii, tendinta spre realizarea formelor sintetice, prin intermediul esentializarii si abstractiei.
4. Interesul pentru culturile arhaice, pentru goticul medieval, pentru exotic, inclinatia spre irational si elementar.
5. Atitudine sociala noncomformista, antiburgheza si pacifista.
Expresionismul in arhitectura
Expresionismul s-a reflectat puternic in arhitectura germana din anii ’20 si ’30. Operele arhitecturale expresioniste erau caracterizate prin gustul pronuntat pentru volumele de zidarie viguroase, monumentale, dinamice, cu unghiuri ascutite avantate violent catre inaltimi, cu jocuri de umbre si lumini ce puneau in valoare forme plastice stranii, de o viziune romantica aproape supranaturala.
Arhitectura expresionista nu era un curent unitar si nu-si propunea scopuri clare, dar ea isi punea amprenta pe operele unor creatori de cele mai diverse orientari.
Astazi termenul se refera la o arhitectura din orice perioada si din orice loc, care prezinta unele dintre caracteristicile miscarii originale: distorsiuni, fragmentari si comunicarea unor emotii violente.
Stilul se caracteriza printr-o adoptare modernista a unor materiale noi, inovatii la nivel formal, o distributie a maselor cu totul neobisnuita, cateodata inspirata de forme naturale biomorfice, cateodata de noile posibilitati tehnologice oferite de productia la scara larga a otelului si sticlei.
Multi dintre expresionisti au luptat in Primul Razboi Mondial iar experientele lor combinate cu tulburarile politice si rasturnarile sociale ce au rezultat in urma Revolutiei Germane din 1919, au avut drept consecinta un punct de vedere utopic si un program romantic socialist. Conditiile economice au limitat intr-un mod drastic numarul comenzilor construite intre 1914 si mijlocul anilor 1920, astfel incat majoritatea lucrarilor importante expresioniste au ramas doar la stadiul de proiect, precum „Arhitectura alpina” a lui Bruno Taut si „Formspiels” al lui Hermann Finsterlin.
Expozitiile de machete au fost foarte frecvente si au jucat un rol deosebit de important in aceasta perioada. Scenografia pentru teatru si film au asigurat un alt domeniu in care imaginatia expresionista a arhitectilor se putea manifesta liber.
Caracteristici ale arhitecturii expresioniste
Arhitectura expresionista a fost una individuala si din multe puncte de vedere a evitat o dogma estetica, totusi semnalarea unor trasaturi definitorii este un demers destul de important. Prezentand o mare varietate si multe diferentieri, putem gasi, totusi, o serie de puncte recurente in cadrul operelor arhitecturii expresioniste ce sunt evidente intr-o oarecare masura in majoritatea dintre ele.
1. Distorsionarea formelor cu scopul de a obtine un efect emotional.
2. Subordonarea realismului pentru o expresie simbolica si stilistica a exprientelor launtrice.
3. Un efort deosebit pentru crearea noului, originalului si imaginarului.
4. Abundenta proiectelor si modelelor ce au prilejuit descoperirea si reprezentarea conceptelor mai importanta decat operele finalizate.
5. Deseori solutii hibride, ireductibile la un singur concept.
6. Teme ale fenomenelor naturale romantice, precum pesteri, munti, trasnete si structuri de cristale sau roci.
7. Preferinta mai ridicata pentru gotic decat pentru clasic. Arhitectura expresionista are o inclinatie mai ridicata catre romanic si rococo decat clasic.
8. Cu toate ca a fost o miscare europeana, expresionismul este atat oriental cat si occidental. A extras multe elemente din arta si arhitectura islamica, egipteana, indiana si maura, la fel ca si din cea romana sau greaca.
9. Conceptia asupra arhitecturii ca opera de arta.
Rolul formei in cadrul arhitecturii expresioniste
Forma a jucat un rol hotarator in diferentierea arhitecturii expresioniste fata de predecesorii Art Nouveau sau Jugenstil. In timp ce art nouveau a prezentat o libertate organica fata de ornament, arhitectura expresionista a nazuit catre o eliberare a formei intregii cladiri, in locul unor simple parti. Astfel de exemple sunt evidente atat in proiectele ce au ramas doar la stadiul de schita, cat si in cele ce au cunoscut o finalizare. Formspiels a lui Hermann Finsterlin infatiseaza forma cladirilor transformate in volume amorfe. Arhitectura Alpina a lui Bruno Taut reprezinta structuri luminiscente ale caror carcase se apropie de forme cristaline.
Plastica framantata a constructiilor expresioniste era un ecou al marilor framantari sociale ale epocii. Formele arhitecturii expresioniste, de un lirism accentuat, cu deformari cautate au avut ca rezultat dizolvarea volumelor arhitecturale.
Un articol de Reka Rozsnyai
In Germania conservatoare, nationalista si
militarista din preajma primului razboi mondial, expresionismul artistic reprezenta o stare de protest. Expresionistii doreau sa intervina cu arta lor in realitatea convulsiva a epocii, contribuind, printr-o arta lipsita de sentimentalism, la transformarea revolutionara a societatii. Expresionismul este o miscare artistica moderna, cu un program estetic distinct, aparuta in Germania la inceputul secolului al XX-lea si care a dobandit o rezonanta universala.
Principiile expresionismului
Crezul sau estetic, elaborat de artisti si esteticieni de seama, poate fi rezumat la urmatoarele principii:
1. Arta este o expresie a eului, accentul fiind pus pe tensiunea emotinala launtrica, pe dimensiunea interioritatii, a constiintei si subiectivitatii.
2. Valoarea pozitiva tintita este absolutul, „trairea neconditionata”.
3. Promovarea creativitatii, tendinta spre realizarea formelor sintetice, prin intermediul esentializarii si abstractiei.
4. Interesul pentru culturile arhaice, pentru goticul medieval, pentru exotic, inclinatia spre irational si elementar.
5. Atitudine sociala noncomformista, antiburgheza si pacifista.
Expresionismul in arhitectura
Expresionismul s-a reflectat puternic in arhitectura germana din anii ’20 si ’30. Operele arhitecturale expresioniste erau caracterizate prin gustul pronuntat pentru volumele de zidarie viguroase, monumentale, dinamice, cu unghiuri ascutite avantate violent catre inaltimi, cu jocuri de umbre si lumini ce puneau in valoare forme plastice stranii, de o viziune romantica aproape supranaturala.
Arhitectura expresionista nu era un curent unitar si nu-si propunea scopuri clare, dar ea isi punea amprenta pe operele unor creatori de cele mai diverse orientari.
Astazi termenul se refera la o arhitectura din orice perioada si din orice loc, care prezinta unele dintre caracteristicile miscarii originale: distorsiuni, fragmentari si comunicarea unor emotii violente.
Stilul se caracteriza printr-o adoptare modernista a unor materiale noi, inovatii la nivel formal, o distributie a maselor cu totul neobisnuita, cateodata inspirata de forme naturale biomorfice, cateodata de noile posibilitati tehnologice oferite de productia la scara larga a otelului si sticlei.
Multi dintre expresionisti au luptat in Primul Razboi Mondial iar experientele lor combinate cu tulburarile politice si rasturnarile sociale ce au rezultat in urma Revolutiei Germane din 1919, au avut drept consecinta un punct de vedere utopic si un program romantic socialist. Conditiile economice au limitat intr-un mod drastic numarul comenzilor construite intre 1914 si mijlocul anilor 1920, astfel incat majoritatea lucrarilor importante expresioniste au ramas doar la stadiul de proiect, precum „Arhitectura alpina” a lui Bruno Taut si „Formspiels” al lui Hermann Finsterlin.
Expozitiile de machete au fost foarte frecvente si au jucat un rol deosebit de important in aceasta perioada. Scenografia pentru teatru si film au asigurat un alt domeniu in care imaginatia expresionista a arhitectilor se putea manifesta liber.
Caracteristici ale arhitecturii expresioniste
Arhitectura expresionista a fost una individuala si din multe puncte de vedere a evitat o dogma estetica, totusi semnalarea unor trasaturi definitorii este un demers destul de important. Prezentand o mare varietate si multe diferentieri, putem gasi, totusi, o serie de puncte recurente in cadrul operelor arhitecturii expresioniste ce sunt evidente intr-o oarecare masura in majoritatea dintre ele.
1. Distorsionarea formelor cu scopul de a obtine un efect emotional.
2. Subordonarea realismului pentru o expresie simbolica si stilistica a exprientelor launtrice.
3. Un efort deosebit pentru crearea noului, originalului si imaginarului.
4. Abundenta proiectelor si modelelor ce au prilejuit descoperirea si reprezentarea conceptelor mai importanta decat operele finalizate.
5. Deseori solutii hibride, ireductibile la un singur concept.
6. Teme ale fenomenelor naturale romantice, precum pesteri, munti, trasnete si structuri de cristale sau roci.
7. Preferinta mai ridicata pentru gotic decat pentru clasic. Arhitectura expresionista are o inclinatie mai ridicata catre romanic si rococo decat clasic.
8. Cu toate ca a fost o miscare europeana, expresionismul este atat oriental cat si occidental. A extras multe elemente din arta si arhitectura islamica, egipteana, indiana si maura, la fel ca si din cea romana sau greaca.
9. Conceptia asupra arhitecturii ca opera de arta.
Rolul formei in cadrul arhitecturii expresioniste
Forma a jucat un rol hotarator in diferentierea arhitecturii expresioniste fata de predecesorii Art Nouveau sau Jugenstil. In timp ce art nouveau a prezentat o libertate organica fata de ornament, arhitectura expresionista a nazuit catre o eliberare a formei intregii cladiri, in locul unor simple parti. Astfel de exemple sunt evidente atat in proiectele ce au ramas doar la stadiul de schita, cat si in cele ce au cunoscut o finalizare. Formspiels a lui Hermann Finsterlin infatiseaza forma cladirilor transformate in volume amorfe. Arhitectura Alpina a lui Bruno Taut reprezinta structuri luminiscente ale caror carcase se apropie de forme cristaline.
Plastica framantata a constructiilor expresioniste era un ecou al marilor framantari sociale ale epocii. Formele arhitecturii expresioniste, de un lirism accentuat, cu deformari cautate au avut ca rezultat dizolvarea volumelor arhitecturale.
Un articol de Reka Rozsnyai
Kudika pe Facebook
Kudika pe Google+
Kudika pe Twitter
Kudika prin Rss