In domeniul arhitecturii, se remarca un interes crescand pentru realizarea de bioconstructii, in studierea si proiectarea constructiilor bioclimatice, punandu-se mult accent pe moderna teorie "Sustainable Architecture".
Iti prezentam cateva tehnici si materiale de constructie ce se ghideaza dupa principiile arhitecturii ecologice.
Casele semiingropate
Locuintele integrate in natura si aerodinamice dateaza de mii de ani, inca din epoca de piatra. Pe vremea aceea, locuintele erau ingropate aproximativ un metru in pamant si acoperite cu tatched roof. In Islanda, Insulele Faroe si Groenlanda acest tip de case a supravietuit pana astazi cu pietre la exterior si panouri de lemn la interior. Inca din era vikingilor (cea 750-1050) cladirile izolate aveau un plan asemanator cu cel al navelor, deoarece tamplarii stiau ca formele rectangulare se comporta prost impotriva valurilor si vantului.
Acoperind o constructie "normala" de lemn cu pante de pamant si iarba rezultatul este o forma aerodinamica si o remarcabila evolutie in controlul temperaturii — casa pastreaza racoarea in timpul verii si nu coboara niciodata sub +5°C in timpul iernii.
Argila si ceramica, pamant compactat
Locuintele din argila slaba sunt rezistente climatului dur din zonele desertice. Acest tip de cladire are o structura ferma cu cupole si pivnite care amintesc de traditionalele locuinte egiptene. De fapt, Swan (promotorul acestor tehnici) a studiat dupa Hassan Fathy (1900-1989), un egiptean care credea ca cladirile ar trebui sa fie tratate ca o extensie dinamica de viata privata si publica. Experienta de mai multi ani in domeniu a aratat ca constructiile facute cu caramizi din argila slaba sunt mai economice si ecologice, si ofera cea mai buna pastrare de temperatura in interior. Acoperisurile si cupolele sunt construite fara a folosi lemn de nici un fel, ajut
and la evitarea defrisarii.
In afara de caramizile din argila, o alternativa o reprezinta sacii (standard sau tubulari lungi) umpluti cu pamant (manual sau pompat) care, impreuna cu sarma ce ii leaga formeaza asa numitul sistem de "superargila" - un zid instant de pamant compactat. Impreuna cu casele de ceramica - argila arsa pe loc - aceste inovatii sunt considerate solutii la despadurire de catre organizatiile ecologice.
Utilizarea pamantului compactat pentru peretii exteriori a fost initial dictata de dorinta de integrare a constructiei in peisaj. Folosit foarte mult in trecut datorita pretului mic si usurintei in utilizare, combinate cu avantajele unui control termic eficient, acest material a fost uitat odata cu aparitia materialelor produse in masa. Combinand acest material cu orientarea si locatia - urmarind topografia terenului - rezulta o casa deschisa spre soare si luminoasa reducand energia necesara pentru incalzire si iluminat.
Cauciucul
Pentru unele cladiri se pot folosi componente structurale alcatuite din cauciucuri folosite de automobile umplute cu pamant compactat pentru a forma caramizi de pamant, armate cu otelul din cauciucuri. Aceste caramizi si zidurile portante pe care le formeaza sunt practic indestructibile. Cauciucurile folosite
contin energie de productie foarte mica; ele practic pot fi refolosite in constructii fara alte modificari. Pamantul, alt material cu energie mica de productie, este disponibil pe sit sau in apropiere pentru umplerea cauciucurilor. Carton reciclat este asezat in cauciucuri pentru a preveni scurgerea pamantului. Zidurile neportante sunt construite din cutii de aluminiu, sticle si ciment. Componente prefabricate pot fi realizate in masa local, economisind timp, resurse si deseuri de constructii.
Hartia
Inca din anii '80 Shigeru Ban, unul dintre cei mai inovativi arhitecti ai vremurilor recente, studia caracteristicile hartiei ca element constructiv. Desi exista reticente in uzul acesteia ca sistem structural, hartia este un material ce poate fi tratat – asemenea lemnului – pentru a-l face rezistent la foc, apa si umezeala. De asemenea, este economic si usor de reciclat. Asta face hartia materialul ce permite constructii rapide si ieftine, cum au fost pavilioanele pentru refugiati din Ruanda si adaposturile provizorii pentru victimele cutremurului de la Kobe.
Pentru a rezolva probleme structurale cauzate de tendinta hartiei si cartonului de curgere lenta sub incarcare continua, se folosesc mai multe tuburi pentru a construi pila de sustinere a invelitorii.
Piatra naturala.jpg)
Piatra naturala folosita pentru constructia peretilor "grei" in combinatie cu lemnul si metalul (cupru - patina timpului ii da culoarea verde a padurii) pentru acoperis creeaza un edificiu complet integrat in natura. Peretii de piatra apar ca o prelungire a muntelui in interiorul locuintei. Folosirea pietrei locale ajuta la reglarea temperaturii interioare in acelasi timp respectand caracteristicile locului.
Bambus
Tehnica de constructie cu bambus este folosita de foarte multa vreme, existand constructii de peste 100 ani construite din bambus netratat cu imbinari traditionale (de obicei sfori). Noile tehnici de imbinare - bolturi si mortar introdus in zonele respective - permit realizarea de structuri mult mai mari, combinate cu recentele metode de tratare ce folosesc fumul impotriva insectelor si putrezirii.
Foarte elastice, structurile din bambus sunt rezistente la cutremure. Avand aceeasi rezistenta la foc cu lemnul, bambusul a fost folosit la scara redusa datorita riscurilor de incendiu. Practicile mai recente - tencuiala peretilor si folosirea tiglelor la invelitoare - au redus riscurile de extindere ale incendiilor si, in urma recentelor cutremure, au dus la un reviriment al constructiilor din bambus.
Un articol de Reka Rozsnyai
Iti prezentam cateva tehnici si materiale de constructie ce se ghideaza dupa principiile arhitecturii ecologice.
Casele semiingropate
Locuintele integrate in natura si aerodinamice dateaza de mii de ani, inca din epoca de piatra. Pe vremea aceea, locuintele erau ingropate aproximativ un metru in pamant si acoperite cu tatched roof. In Islanda, Insulele Faroe si Groenlanda acest tip de case a supravietuit pana astazi cu pietre la exterior si panouri de lemn la interior. Inca din era vikingilor (cea 750-1050) cladirile izolate aveau un plan asemanator cu cel al navelor, deoarece tamplarii stiau ca formele rectangulare se comporta prost impotriva valurilor si vantului. Acoperind o constructie "normala" de lemn cu pante de pamant si iarba rezultatul este o forma aerodinamica si o remarcabila evolutie in controlul temperaturii — casa pastreaza racoarea in timpul verii si nu coboara niciodata sub +5°C in timpul iernii.
Argila si ceramica, pamant compactat
Locuintele din argila slaba sunt rezistente climatului dur din zonele desertice. Acest tip de cladire are o structura ferma cu cupole si pivnite care amintesc de traditionalele locuinte egiptene. De fapt, Swan (promotorul acestor tehnici) a studiat dupa Hassan Fathy (1900-1989), un egiptean care credea ca cladirile ar trebui sa fie tratate ca o extensie dinamica de viata privata si publica. Experienta de mai multi ani in domeniu a aratat ca constructiile facute cu caramizi din argila slaba sunt mai economice si ecologice, si ofera cea mai buna pastrare de temperatura in interior. Acoperisurile si cupolele sunt construite fara a folosi lemn de nici un fel, ajut
and la evitarea defrisarii. In afara de caramizile din argila, o alternativa o reprezinta sacii (standard sau tubulari lungi) umpluti cu pamant (manual sau pompat) care, impreuna cu sarma ce ii leaga formeaza asa numitul sistem de "superargila" - un zid instant de pamant compactat. Impreuna cu casele de ceramica - argila arsa pe loc - aceste inovatii sunt considerate solutii la despadurire de catre organizatiile ecologice.
Utilizarea pamantului compactat pentru peretii exteriori a fost initial dictata de dorinta de integrare a constructiei in peisaj. Folosit foarte mult in trecut datorita pretului mic si usurintei in utilizare, combinate cu avantajele unui control termic eficient, acest material a fost uitat odata cu aparitia materialelor produse in masa. Combinand acest material cu orientarea si locatia - urmarind topografia terenului - rezulta o casa deschisa spre soare si luminoasa reducand energia necesara pentru incalzire si iluminat.
Cauciucul
Pentru unele cladiri se pot folosi componente structurale alcatuite din cauciucuri folosite de automobile umplute cu pamant compactat pentru a forma caramizi de pamant, armate cu otelul din cauciucuri. Aceste caramizi si zidurile portante pe care le formeaza sunt practic indestructibile. Cauciucurile folosite
contin energie de productie foarte mica; ele practic pot fi refolosite in constructii fara alte modificari. Pamantul, alt material cu energie mica de productie, este disponibil pe sit sau in apropiere pentru umplerea cauciucurilor. Carton reciclat este asezat in cauciucuri pentru a preveni scurgerea pamantului. Zidurile neportante sunt construite din cutii de aluminiu, sticle si ciment. Componente prefabricate pot fi realizate in masa local, economisind timp, resurse si deseuri de constructii. Hartia
Inca din anii '80 Shigeru Ban, unul dintre cei mai inovativi arhitecti ai vremurilor recente, studia caracteristicile hartiei ca element constructiv. Desi exista reticente in uzul acesteia ca sistem structural, hartia este un material ce poate fi tratat – asemenea lemnului – pentru a-l face rezistent la foc, apa si umezeala. De asemenea, este economic si usor de reciclat. Asta face hartia materialul ce permite constructii rapide si ieftine, cum au fost pavilioanele pentru refugiati din Ruanda si adaposturile provizorii pentru victimele cutremurului de la Kobe.
Pentru a rezolva probleme structurale cauzate de tendinta hartiei si cartonului de curgere lenta sub incarcare continua, se folosesc mai multe tuburi pentru a construi pila de sustinere a invelitorii.
Piatra naturala
Piatra naturala folosita pentru constructia peretilor "grei" in combinatie cu lemnul si metalul (cupru - patina timpului ii da culoarea verde a padurii) pentru acoperis creeaza un edificiu complet integrat in natura. Peretii de piatra apar ca o prelungire a muntelui in interiorul locuintei. Folosirea pietrei locale ajuta la reglarea temperaturii interioare in acelasi timp respectand caracteristicile locului.
Bambus
Tehnica de constructie cu bambus este folosita de foarte multa vreme, existand constructii de peste 100 ani construite din bambus netratat cu imbinari traditionale (de obicei sfori). Noile tehnici de imbinare - bolturi si mortar introdus in zonele respective - permit realizarea de structuri mult mai mari, combinate cu recentele metode de tratare ce folosesc fumul impotriva insectelor si putrezirii.
Foarte elastice, structurile din bambus sunt rezistente la cutremure. Avand aceeasi rezistenta la foc cu lemnul, bambusul a fost folosit la scara redusa datorita riscurilor de incendiu. Practicile mai recente - tencuiala peretilor si folosirea tiglelor la invelitoare - au redus riscurile de extindere ale incendiilor si, in urma recentelor cutremure, au dus la un reviriment al constructiilor din bambus. Un articol de Reka Rozsnyai
Kudika pe Facebook
Kudika pe Google+
Kudika pe Twitter
Kudika prin Rss